The House at Riverton reprezintă debutul literar (în anul 2007) al scriitoarei australiene Kate Morton, debut care s-a bucurat de un real succes, volumul fiind vândut în milioane de exemplare și tradus în peste 30 de țări, fiind de asemenea nominalizat și onorat cu multe premii literare. In general, am o aversiune față de romanele cu reputație de bestseller, însă de data aceasta m-a cucerit atât coperta, cât și cadrul în care se desfășoară povestea (nemaipunând la socoteală faptul că sunt într-o perioadă în care tind să citesc mai mult autori de sex feminin, pentru a recupera carențele de până acum, datorate tot unui soi de prejudecată).
Incă de la primele pagini, cartea mi s-a părut teribil de cinematografică; am fost chiar foarte surprinsă să aflu că (încă) nu beneficiază de vreo ecranizare. Povestea pendulează între două planuri temporale, care au ca element comun personajul principal al romanului – Grace. Astfel, Grace, cea din anul 1999, aflată la vârsta de 98 de ani, rememorează viața sa de la conacul Riverton și din sânul familiei Hartford, perioadă situată temporal între începutul Primului Război Mondial și anul 1924. Romanul este scris într-un stil clasicizant, în opinia mea, similar marilor drame de familie, care nu pot fi scoase din contextul unor evenimente istorice care au marcat profund o anumită perioadă (în acest caz, Primul Război Mondial).
Povestea beneficiază de intrigă atent construită: Grace este vizitată la azil de către Ursula (regizor), care dorea să realizeze un film despre sinuciderea poetului R.S.Hunter, petrecută la conacul de la Riverton, în timpul unei petreceri fastuoase. Deoarece Grace este singura persoană aflată încă în viață, dintre cei care locuiseră acolo (ea fusese servitoare, iar mai apoi cameristă a lui Hannah, una dintre cele două surori cu importanță crucială în firul poveștii), Ursula apelează la ea pentru a clarifica lucrurile mai puțin cunoscute despre această ilustră familie. De aici, începe pentru bătrâna Grace o întoarcere dureroasă în timp, printre dezamăgiri, conflicte, pasiuni și secrete. Incă de la începutul romanului, i se promite cititorului descoperirea unui mister legat de această sinucidere a poetului, aflat în legătură cu cele două surori Hartford: Hannah și Emmeline. Acest lucru se realizează însă lent și gradual, pe măsură ce Grace rememorează viața sa din acei ani, de la unele întâmplări grave la altele aparent insignificante. Indiciile sunt plasate abil și suficient de răsfirat pentru a nu i se putea reproșa romanului o prea mare doză de previzibilitate. A spune mai multe despre poveste ar însemna să stric toată plăcerea lecturii, a suspansului și a dorinței de a afla mai mult, pagină după pagină.
