De-a lungul timpului am văzut o serie de documentare axate pe viața și activitatea vreunui muzician sau vreunei trupe celebre; precum și filme biografice sau pseudo-biografice pe același subiect. Multe dintre ele mi-au plăcut foarte mult, altele mai puțin, iar pe celelalte nu mi le mai amintesc. O să vă prezint acum câteva dintre ele, în speranța că vă vor trezi interesul, sau celor care le-ați văzut deja – că vă vor trezi câteva amintiri plăcute. Să începem, așadar.

Dacă ar fi să încep într-o oarecare ordine dictată de preferințe (sau mai bine spus – obsesii/ filme din categoria le-aș revedea oricând), atunci se cuvine să vorbesc despre Heima. Ei bine, Heima este un documentar realizat de către celebra trupă islandeză Sigur Rós, un documentar despre ei înșiși, despre muzică în sine, despre oameni, despre prietenie, despre Islanda. Este în fapt un colaj de peisaje din Islanda, fragmente de interviuri cu trupa și filmări de la concertele (gratuite și neanunțate – pentru un plus de spontaneitate și intimitate) pe care le-au susținut acolo. A mixture of beautiful bits and pieces – melodii de pe toate albumele Sigur Rós , fărâme din superbele peisaje naturale ale Islandei, oameni apropiați trupei, o puternică atmosferă de magie aproape nepământeană, regăsită atât în imaginea țării, cât și în muzica trupei. De văzut NEAPĂRAT, de către fani și nu numai.

Un film, de această dată – Control, un profil biografic a lui Ian Curtis, solistul trupei-cult Joy Division. Un film emoționant, care urmărește, în paralel, traseul lui Ian și cel al trupei sale, de la succesul neașteptat al unei trupe inițial obscure și diferite de stilurile muzicale predominate ale vremii respective, până la sfârșitul tragic al lui Curtis, într-un moment de plină ascensiune. Roluri minunat interpretate de către Sam Riley și Samantha Morton, o trecere în revistă a celor mai bune melodii Joy Division,un film despre succes, teamă, presiune și alienare. Minunat din punct de vedere vizual – all black & white. Fotografic chiar. Definitely a must-see.

Ceva între documentar și film – I’m Not There – “a film inspired by the music and many lives of Bob Dylan“. Todd Haynes (același care a realizat și Velvet Goldmine – about glam-rock) a făcut aici o biografie neconvențională – nimic cronologic, nimic despre Bob Dylan, cel pe care îl stim toți, însă câte puțin din fiecare etapă și fațetă pe care Dylan a reprezentat-o de-a lungul timpului. Șase perspective – un actor, un cântăreț de folk, Woody Guthrie, Billie the Kid, un trubadur și chiar poetul Rimbaud; magistral interpretate de tot atâția actori. In loc să ofere o traiectorie logică a vieții și carierei muzicale a lui Dylan, regizorul a preferat un colaj aparent haotic a tot ceea ce a însemnat universul său. Peste toate acestea, un fundal muzical bogat în muzica lui Dylan. Mișto idee, mișto rezultat.

Nu am fost niciodată un fan The Clash, însă după vizionarea acestui documentar despre solistul trupei: Joe Strummer: The Future Is Unwritten, am început să-i ascult mai temeinic. Un alt colaj – de fotografii, filmări de la concerte și repetiții, intervenții ale oamenilor care l-au cunoscut (și apreciat), oameni precum Brigitte Bardot, Steve Buscemi, Johnny Depp, Jim Jarmusch, Anthony Kiedis, Martin Scorsese și mulți alții. Este mult mai mult decât o biografie a sa – este o frântură de istorie politică, socială și muzicală. Un documentar despre un om dedicat principiilor punk, chiar și după ce și-a încheiat propriu-zis activitatea muzicală din această sferă. Un tribut dedicat unui mare muzician. De văzut, nu doar de către fanii genului punk.

Intr-o altă notă față de cele prezentate mai sus, un clasic de această dată, unul dintre cele mai bune filme ale lui Milos Forman – Amadeus – o pseudo-biografie a marelui compozitor Wolfgang Amadeus Mozart. Un film narat ca un flashback al lui Salieri (personaj interpretat într-un mod magnific) – eternul rival al lui Mozart. O trecere în revistă a ascensiunii lui Mozart, în paralel cu cea a lui Salieri, a celor mai importante momente din cariera sa, a vieții de familie și a anonimatului morții. O portetizare nonconformistă a marelui compozitor; un film despre genialitate și mediocritate; costume și atmosferă superbe.

Alte filme cu și despre muzică:

Nowhere Boy (despre John Lennon)
Patti Smith: Dream of Life (despre Patti Smith)
Walk the Line (despre Johnny Cash)
Ray (despre Ray Charles)
La Vie en Rose (despre Edith Piaf)

Cam acestea ar fi filmele preferate, music-related. Ale voastre care sunt?