Vineri am avut ocazia să particip la prima ediție TEDxCluj. O să trec peste informațiile generale, pe care le-am menționat deja în articolul de prezentare al evenimentului, și o să trec direct la a face un review al său. De asemenea, mai multe informații despre desfășurarea evenimentului și despre speakerii prezenți, puteți afla în continuare vizitând site-ul oficial.

Evenimentul a debutat cu speech-ul lui Dan Cristea (campionul european & mondial la debate), pe tema The reason to believe in competition. Acesta a optat pentru un discurs în limba engleză. Nu este neobișnuit faptul că a ales să vorbească despre competiții, însă a încercat să arate aplicabilitatea generală a principiilor care trebuie urmate, în opinia sa, într-o competiție. Potrivit principiilor sale, este important să îți dai seama care este visul tău, să îți găsești entuziasmul de a pune lucrurile în aplicare, să fii pregătit pentru eșec și umilință (și să fii conștient de faptul că uneori acestea sunt firești și au și o parte pozitivă), să crezi că poți înfăptui miracole și, cel mai important, aflat în competiție cu ceilalți, să urmărești a te depăși pe tine însuți, mai mult decât pe ceilalți. Principii simple și general valabile. Discursul său a fost unul realist, neomițând eșecurile care au condus la reușita ulterioară; și a fost presărat cu amintiri și remarci amuzante. Mi-a plăcut, atât discursul, cât și omul Dan Cristea.

A urmat Katie Rizvi, despre care trebuie să recunosc că nu știam prea multe, decât că este co-fondator al asociației Little People și inițiatoarea clubului Temerarii, al adolescenților care au reușit să învingă cancerul. Am cunoscut, prin intermediul discursului său, centrat în jurul ideii de The power of little things and little people, o femeie jovială, entuziastă, care tratează lucrurile grave (precum nevoia creării de comunități pentru bolnavii de cancer) într-o manieră simplă și eficientă – sesizarea nevoii, găsirea de soluții și punerea lor în aplicare, alături de oameni care împărtășesc aceleași convingeri. Simplu, dar foarte adevărat, dovadă fiind numeroasele realizări ale acesteia, în domeniul voluntariatului și nu numai.

In continuare, am asistat la discursul lui Kingsley Nwabia, o persoană cu o activitate deosebit de complexă și variată: microbiolog de formație, promotor al culturii nigeriene în România, self-taught artist, trainer, profesor și scriitor de cărți pentru copii – a publicat, de curând, volumul Nigerian folktales and other stories, o colecție de 21 de povestiri inspirate din cultura nigeriană, îmbogățit cu ilustrații proprii. Discursul său a avut valențele unui show de stand-up comedy, însă unul de bun-gust și realmente amuzant, ținând cont de carisma și harul de povestitor al acestuia. Dincolo de aspectul personal al speech-ului său – relatările privind profețiile sale – mă refer aici la faptul că acesta era sigur că, într-un fel sau altul, picturile sale vor ajunge atât la șeful statului, cât și la familia regală (lucru care s-a și întâmplat, desigur); mi-a rămas în cap conceptul de înmagazinare a ideilor, care pot să vină de oriunde, fără vreun rost aparent, pentru ca apoi să fie folosite în contextul și la momentul potrivit. O persoană foarte agreabilă, care a încheiat prima secțiune a prezentărilor TEDxCluj.

După o pauză de prânz, a urmat cea de-a doua secțiune a discursurilor, inițiată de către Sorin Misirianțu, actor și regizor al Teatrului Național din Cluj, pe tema The long journey from theory to practice. Din păcate, discursul său nu mi s-a părut atât de dinamic precum mă așteptam să fie și trebuie să recunosc că nici subiectul nu este unul foarte ofertant. Am apreciat totuși faptul că a ținut să atragă atenția asupra nevoii de șanse care trebuie oferite actorului, șanse de a profesa, până la urmă, și de a pune în aplicare lucrurile asimilate în teorie. O chestiune de încredere, de deschidere în fața noului și de asemenea, de demonstrare aplicată a talentului. Ultima parte a discursului său s-a transformat într-un spectacol ad-hoc de teatru – un fragment din piesa Tony și Dora, cu participarea actriței Ramona Dumitrean și a actorului (în acest caz, regizor) Dan Chiorean.

A urmat Hedi Hoka, practician și cercetător în domeniul psihologiei coaching-ului business și de leadership, cu un speech pe tema The pencil and the dopamine. A fost un discurs interesant, presărat de concepte și teorii științifice, precum influența exercitată de diverse substanțe, precum dopamina și cortizonul, asupra creierului uman. Am aflat faptul că dopamina este responsabilă pentru dorințele și entuziasmul nostru, și că aduce un important aport în realizarea diverselor obiective propuse, prin inducția senzației de mulțumire, la nivel mental, înainte de înfăptuirea propriu-zisă a acestora. A propus un exercițiu simpatic, cu ajutorul căruia, zi de zi, putem să dăm mai multă importanță lucrurilor pozitive care ni se întâmplă, notându-le pe o hârtie, în paralel cu cele negative; ajungând ca, aproape inconștient, să ne dorim o listă mai lungă a celor pozitive și astfel ele să nu mai treacă neobservate.

In contrast cu serenitatea și calmul doamnei Hedi Hoka, a urmat discursul incisiv și critic al lui Eusebiu Burcaș, trainer și consultant financiar, pe tema: Financial education for the future of Cluj. Acesta a punctat nevoia unei educații financiare eficiente, care să prevină consumul exagerat și îndatorarea. Cu această ocazie am aflat că orașul Cluj ocupă locul al doilea în gradul de îndatorare al populației, și este și orașul cu cel mai mare număr de unități bancare. Lucruri care dau de gândit. Am aflat cu această ocazie o serie de economical facts, despre care nu știam foarte multe.

După o scurtă pauză, a urmat și ultima (din păcate) parte a discursurilor. Inainte de acestea însă, am vizionat filmarea unui TEDtalk: Louise Fresco – Feeding the whole world (de căutat pe site-ul TED, unde vă recomand să zăboviți cât de mult posibil). Penultimul discurs i-a aparținut lui Kai Jacobsen (consultant, advisor, peaceworker în cadrul PATRIR) – Paradigm shift: from war to peace. Subiectiv sau nu, în opinia mea, acesta a întrunit cel mai bine calitățile unui speaker: coerent, persuasiv, analitic, jonglând într-o manieră rațională cu informațiile și realizând conexiuni relevante între fapte și concepte, sau între tradiții și evoluție. A urmărit câteva aspecte ale evoluției umane, de la nevoie la inovație, de-a lungul istoriei, punând accentul foarte mult pe puterea comunităților, de a depăși conflictele și de a realiza împreună acțiuni constructive și benefice, cu rezultate realmente durabile în timp.

In final, l-am ascultat pe Cor Geertsma, expat în România de peste 10 ani, co-fondator al ISDC. Discursul său-The challenge to change, a reprezentat practic, povestea evoluției și a traiectoriei sale profesionale, de la membru al unei corporații la antreprenoriat. Un om cu o mare prezență de spirit și cu un discurs relaxat și teribil de agreabil, în urma căruia rămâi cu impresia că, oricât de dificil ar putea să pară la prima vedere, schimbările, de orice natură, sunt acolo, la îndemâna noastră. Să nu uit să îl menționez și pe Tudor Giurgiu, amfitrionul întregului eveniment, care ne-a delectat cu povești, gânduri și amintiri savuroase.

In concluzie, pot să afirm cu convingere că ediția TEDx, organizată la Cluj, și-a îndeplinit cu succes misiunea de Ideas worth spreading, am plecat de acolo (și sunt sigură că nu numai eu) cu o grămadă de idei și reflecții, încărcată de un avânt motivațional și de inspirație, precum și de dorința de a face cât mai multe lucruri, cât mai repede; atât pentru mine, cât și pentru comunitatea din care fac parte. De asemenea, discursurile m-au convins încă o dată de faptul că, fiecare dintre noi, odată ce ne descoperim menirea și dorințele, și cel mai important, oamenii care rezonează cu noi și alături de care putem forma o echipă, putem aduce schimbări importante societății în care trăim.

Nu în ultimul rând, trebuie să-mi adresez mulțumirile și felicitările organizatorilor acestui eveniment reușit și deosebit de necesar, și anume lui Ștefan Teișanu și Cristian Dascălu (precum și echipei lor); cei care au avut inspirata idee de a organiza o conferință TED și la Cluj. Chapeau bas!