Când intru într-o librărie fără a căuta vreo carte anume, de obicei fac alegeri (în primul rând) pe baza coperții unei cărți. Mai ales atunci când este vorba despre autori despre care nu știu mare lucru sau despre cărți despre care nu am auzit. In acest caz, coperta reprezintă un prim contact cu cartea respectivă, contact care determină sau nu o alegere ulterioară. Mă atrag copertele cartonate, lucioase, pe hârtie de bună calitate, cu font-uri curate și îngrijite și cu imagini frumoase și elegante, dar și reprezentative pentru conținutul cărții.
Nu pot să nu mă gândesc la faptul că, în mod sigur, am ratat câteva cărți bune, doar din cauză că aveau o copertă oribilă. Numai că, oricât de superficial ar putea să pară, atunci când nu dispun de informații în plus despre carte/autor… i judge by the looks.
Din păcate, majoritatea editurilor din România ignoră imensa calitate pe care o are coperta unei cărți – este un instrument de marketing ca oricare altul, în fapt, este unul foarte important, ținând cont de faptul că ea reprezintă prima experiență senzorială pe care cumpărătorul o are cu obiectul respectiv. Iar acesta este un segment din producția cărții de care trebuie să se ocupe un specialist (fie el designer sau grafician), unde nu este loc de “să facem să fie ieftin” sau “lasă că e bună și așa, alte lucruri sunt mai importante“.
Concret, observând majoritatea cărților editate în România, ne putem da seama de faptul că, exceptând câteva edituri, aspectul copertelor nu reprezintă o preocupare foarte importantă. Spre exemplu, este foarte ușor să recunoști o copertă de la Polirom (mă refer aici la beletristică): aceleași chenare puternic colorate care au în mijloc o fotografie/desen/imagine de vreun fel. Nimic foarte deranjant, dar totuși extrem de banal și deloc creativ. Recent au început să dezvolte totuși seriile de autor, care beneficiază totuși de ediții mai îngrijite: coperte cartonate, supracopertă și imagini de calitate superioară. Cred că și-au dat și ei seama de evidentele beneficii financiare, ținând cont de costul mai ridicat al acestor ediții. Oricum, e de bine ce se întâmplă în ultimul timp pe acolo (dar totuși observ că nu au renunțat în totalitate la vechiul tip de copertă…poate în timp, cine știe).
Cât privește editura Humanitas, (trebuie să recunosc faptul că am avut întotdeuna o simpatie pentru editura asta), parcă lucrurile stau un pic mai bine. Inafara unei colecții la care au renunțat între timp (mă refer aici la Raftul întâi) și care arăta cam anost: coperte foarteeee albe, format foarte mare și imagini de o calitate îndoielnică, nu pot să mă plâng de mare lucru. Cu câteva excepții, îmi plac copertele celor din seria Raftul Denisei. Am observat și faptul că, în câteva cazuri, au păstrat coperta originală a cărții, ceea ce este un lucru bun, adică de preferat în fața uneia anoste, dar autohtone. De asemenea, și cele din domeniul jurnale/memorialistică sunt decente, unele chiar de bun-gust.
O mare surpriză sub aspectul acesta a fost pentru mine editura Publica, o editură tânără, care se dezvoltă însă rapid și frumos. Au acoperit o nișă insuficient exploatată pe piața de carte românească, și anume cărțile business (și nu numai). Ceea ce mi se pare remarcabil și de apreciat este atenția deosebită manifestată pentru aspectul cărților. Aici am văzut cele mai creative și ingenioase coperte: contraste cromatice de bun gust, font-uri deosebite, ba mai mult, texturi diferite, care oferă, all in all, o experiență senzorială foarte plăcută. Frumos, foarte frumos.
Aprecieri pozitive pot oferi și editurii Art, în doar câteva cazuri însă: printre o mulțime de coperte urâte sau care nu ies în evidență cu nimic, s-au strecurat câteva coperte realmente frumoase, și anume cele din seria de științe socio-umane, în culori frumoase, pe hârtie cu pattern-uri elegante, pe suport cartonat.
Inafară de cele menționate mai sus, îmi amintesc să fi văzut câteva coperte interesante și printre cărțile editurii Vellant. Cam atât însă. Cam puțin, ținând cont de numărul relativ mare de edituri din România. Fără îndoială se poate mai mult. Aș vrea să văd mai multe coperte elegante, creative, deosebite, originale. Aș vrea o mai multă atenție pentru partea vizuală și estetică a unei cărți. Doar o copertă de carte este un minunat playground pentru un artist grafic. Do play
.




16 august 2010 at 20:17
Incep sa ma indoiec ca acesti “artisti grafici” exista in realitate, cel putin nu sub forma de design-eri romani. Multe coperti sunt preluate odata cu traducerea si doar retiparite.
Intrebarea mea e, ce se intampla cu lucrarile autorilor romani? lor cine le face grafica? sau din aceasta cauza se vand mai bine titlurile traduse decat cele romanesti…
Oricum, daca existati pe undeva pe acolo, pe net, si aveti “cu ce va lauda”, dati un semn
20 iunie 2010 at 15:51
aţi ratat Curtea Veche, ale cărei coperte sunt chiar pro.