Recent, am descoperit un site care mi-a plăcut foarte mult, atât de mult încât nu m-am putut abține să nu vorbesc despre el și să nu încerc, la rândul meu, să îl popularizez. Site-ul despre care vorbesc astăzi este Muzeul de Fotografie, un proiect al fotografului Alex Gâlmeanu. Acesta este unul dintre cei mai cunoscuți fotografi din România, deține în portofoliu pictoriale de modă realizate pentru diverse reviste, a colaborat cu numeroși clienți importanți, și a realizat și proiecte personale interesante, precum Project 112 sau People I know . Mai multe despre el și despre proiectele și preocupările sale, puteți afla de pe blogul său.
Ca să revenim la Muzeul de Fotografie, Alex Gâlmeanu a declarat într-un interviu pentru Observatorul Cultural următoarele : Muzeuldefotografie.ro a apărut într-un mod natural. Nu cred că este o idee deosebită, ci mai degrabă necesară. Ceea ce fac eu este o picătură într-un ocean. Îmi expun colecţia (destul de modestă) de fotografie veche şi invit cît mai mulţi oameni să facă acelaşi lucru. Nu este o formă de expunere academică, nu este un muzeu în adevăratul sens al cuvîntului. Este o insinuare, o şoaptă la urechea celor ce ar avea puterea să facă un muzeu cu adevărat. . (sursa: Observatorul Cultural).
Fondul principal al fotografiilor publicate pe site fac parte din colecția personală a lui Gâlmeanu, iar altele sunt primite de la colaboratori. Dealtfel, oricine are posibilitatea de a dona sau de a pune la dispoziție fotografii, în scopul publicării lor. De asemenea, site-ul este unul deschis colaborării, astfel, cei care sunt interesați de fotografii vechi și sunt pasionați de scris, pot contribui cu articole.
Poți găsi în Muzeul de Fotografie, fotografii care ilustrează, în primul rând, Bucureștiul, în diferite perioade: de la începutul secolului XX, trecând prin cele două Războaie Mondiale, prin perioada comunistă sau cutremurul din 1977. De asemenea, mai sunt prezente fotografii anonime (portrete și compoziții) sau fotografii celebre pe plan modial, adevărate icon-uri ale fotografiei universale. Multe dintre fotografiile expuse pe site reprezintă adevărate documente vizuale, cu valoare istorică.
Unele dintre cele mai interesante postări de pe site sunt, în opinia mea, Bucureștiul sub ocupație germană , Incendiu pe Calea Victoriei , Gheorghe Gheorghiu Dej’s Funerals , Camarazi de arme , și colecțiile de fotografii grupate sub numele de Femeile de la 1900 și Bărbații de la 1900 .
Consider că în situația în care, în urma regimului comunist, în întreaga țară, și cu precădere, în București, s-au pierdut nenumărate monumente istorice de o mare valoare patrimonială, este abolut necesar să facem cât mai multe pentru a încerca să le reconstituim și să le redăm comunității, atât în imagini, cât și în cuvinte, sau documente istorice de orice fel. Dealtfel, o fotografie are o valoare istorică la fel de mare ca un document, reușind să ilustreze nenumărate aspecte ale timpului în care a fost realizată: de la costume și arhitectură, la obiceiuri și realități sociale, culturale și politice. De asemenea, nu trebuie neglijată contribuția fotografilor din România, la ceea ce înseamnă patrimoniul fotografic universal; mă refer aici în special la fotografi precum Brassaï , Franz Mandy, Ferenc Veress sau Carol Pop de Szatmari.
Ar fi necesară deschiderea unui adevărat muzeu al fotografiei românești, însă la nivelul autorităților, cele care ar fi în măsură să decidă luarea de astfel de inițiative, asta nu reprezintă o prioritate. Până când se va întâmpla realmente ceva în sensul acesta, vă invit să vizitați acest virtual Muzeu de Fotografie , o inițiativă care, voi menționa asta încă o dată, merită să fie apreciată și popularizată.
*Toate fotografiile sunt preluate de pe : muzeuldefotografie.ro
